Grivei abia a iesit din adolescenta. E jucaus, inocent, increzator, entuziast si greu de stapanit. Are blana alba, latoasa, o pata neagra ii acopra urechea si toata partea stanga a capului.II place sa alerge. II plac, deasemenea, copiii. Cea mai buna prietena a lui e Zoe, fetita de sase ani a stapanilor. Cand o vede, latra, da din coada si alearga spre ea, se ridica pe labele dinapoi, o apuca de rochita cu dintii si o trage cu insistenta. Vrea sa se joace. Fetita il intelege, Nu se supara pe el niciodata. Are o minge mica, alba. O arunca si Grivei o aduce inapoi. Uneori il piaptana. Il cam trage de blana. Pe Grivei il doare, nu e placut, dar rabda. Fetita e prietena lui si el e prietenul ei. Se joaca impreuna in fiecare zi. Iarna trecuta Zoe i-a facut o hainuta. Din paltonasul ei vechi. I-a cusut-o direct pe corp. L-a mai intepat pe ici pe colo cu acul, dar el nici macar n-a scancit!
Grivei nu e un caine de rasa, dar nici maidanez. E un caine de curte. In satul unde traieste el, aproape toti cainii sunt la fel. Pazesc gospodariile, isi avertizeaza stapanii daca vreun strain vrea sa patrunda in curtea lor. Unii dintre ei sunt adevarati eroi, caci satul, fiind asezat in apropierea muntilor, in iernile grele mai ajung aici ba vreo vulpe, ba vreun un lup. II impinge foamea spre cotetele cu pasari sau spre saivanele cu oi. Cainii latra atunci intr-un fel anume. In graiul lor cainesc spun ca e pericol mare. Vestea se duce de la o gospodarie la alta si tot satul se trezeste, luminile se aprind, oamenii ies din case, pregatiti sa infrunte salbaticiunea. Dar, pana apar oamenii, cainii trebuie sa infrunte singuri primejdia. Multi dintre ei se aleg cu rani grave, altii raman fara o ureche sau fara un picior, ca Ologul, cainele ce pazeste gospodaria de peste pod.
Sunt povesti care spun ca toamna, tarizu poate sa vina chiar si ursul. Asa a pierit Vacaru, numit astfel pentru ca stia sa pazeasca vacile ca nimeni altul. S-a luptat singur cu ursul, pana ce au sosit satenii cu batele si l-au alungat. Oamenii spun ca nu trebuia sa se apropie asa de mult de fiara, dar ce era sa faca singur, in fata unei namile furioase, care nu se speria de latrat si nu voia sa plece? A sarit sa-l muste! Ursul l-a atins cu laba. L- a azvarlit cat colo! Ghearele i-au sfasiat blana si i-au sapat rani adanci in carne. A sangerat mult. L-au dus pe brate la veterinar. Cu toate ingrijirile, Vacaru n-a putut sa biruie moartea. Acum odihneste in gospodaria stapanului, care a sadit un cires langa gramajoara de pamant ce acopera osemintele cainelui. La inceputul lui iulie, cand ciresele dau in parg, tot satul isi aduce aminte de curajul si credinta Vacarului.
Cei mai pretuiti sunt cainii ciobanesti. Ei stiu sa pazeasca oile, sa le adune, sa le bage in strunga. Sunt ajutoare de nadejde pentru ciobani. Grivei are pentru ei un respect deosebit. Ei stiu cele mai multe procedee de infruntare a lupilor si chiar a ursilor, fiindca acestor salbaticiuni le place carnea de oaie. Pe de alta parte, cainii ciobanesti nu sunt niciodata singuri. Traiesc, muncesc si se lupta in grupuri de doi- trei -patru, asa ca se incurajeaza si se sprijina intre ei
In sat mai sunt si caini de vanatoare. Cativa. Unul locuieste chiar via-a-vis. Stapanul acestuia are o pusca. Vaneaza cu ea iepuri si vulpi .Poate si alte salbaticiuni. Cainele are parul scurt, scurt si negru. Grivei e fermecat. Nu de infatisarea, ci de povestile lui. Seara, cand luminile se sting, iar casele adorm impreuna cu locatarii lor, cainii incep sa latre. E un latrat special. Isi spun unii altora ca totul e bine, ca nu exista niciun pericol apropiat si uneori isi povestesc intamplari de peste zi.Totul dureaza cateva minute. Apoi zgomotele se stinge si linistea curge peste intunericul noptii. Asa a aflat Grivei despre indeletnicirile vecinului sau: cum pandeste vanatul, cum se taraste in urmarirea lui, cum alerga apoi ca sa-l aduca in bataia pustii! A inteles ca pentru ca sa devii un caine de vanatoare iscusit, trebuie sa te antrenezi; ca asta presupune repetarea acelorasi miscari pana la plictiseala absoluta! Iti trebuie multa rabdare si hotarare pentru asta.
Vara, Grivei si Zoe stau foarte mult in curte. Curtea e mare, imprejmuita cu un gard inalt. In continuarea ei se intinde gradina de legume. In partea cealalta e livada. Lunga, lunga... Si ea e despartita de drum printr-un gard inalt.
Ei!!. Drumul….Drumul e un loc foarte interesant! Pacat ca e interzis! Pe drum trec barbati… femei... copii...uneori pe biciclete. Din cand in cand, masini. Uriase. Sunt camioane care transporta lemne. .Alteori trec soldati. Marsaluiesc si canta. Cantece ostasesti. A vazut chiar tancuri . Si masini militare. Un fel de tanchete
Lui Grivei si prietenei lui le plac cel mai mult copiii. Fetita sta si se uita printre uluci. Nu are voie sa deschida poarta, nici sa iasa in drum. La fel si Grivei . El e alaturi de ea si adulmeca mirosurile strazii. Apare un copil. Se uita spre gard. Vede fetita care priveste. Se opreste. Vorbesc si se joaca putin asa, printre scandurile gardului, ca printre niste gratii. Fetita e vesela. E vesel si Grivei. Sare, da din coada , se ridica pe labutele de dinapoi, isi lipeste botul de gard si scoate niste sunete scurte. Copilul pleaca. Trebuie sa ajunga acasa.
Cei doi privesc iar drumul. Asteapta un timp. Iata! Vin trei copiii. Rad, glumesc intre ei, se imping. Nu privesc spre gard. Fetita si catelul ii urmaresc cu privirea, apoi isi lasa capetele in jos, amandoi deodata. Fetita isi priveste pantofii, Grivei se face ca adulmeca iarba.
Barbatii nu se opresc niciodata sa stea de vorba cu fetita ascunsa in dosul ulucilor.Nici femeile batrane. Primii sunt prea preocupati de problemele lor importante.Celelalte sunt adancite in ganduri. Parca doar pasesc in lumea asta, de trait, traiesc undeva, in trecut! Ii dau atentie femeile care asteapta bebe si copiii. Mai ales cand asunt singuri.
Grivei a luat o hotarare! La urma urmei si oamenii pot fi adusi acolo unde vrei, la fel ca salbaticiunile in bataia pustii sau ca oile in strunga. De ce n-ar proceda si el la fel ca un caine ciobanesc? Poate ca unul de vanatoare? Nu-i greu sa te tarasti, nici sa alergi de colo colo, nici sa latri. Orice caine stie asta! Ii va aduce fetitei copii cu care sa se joace! O sa rada, o sa glumeasca si n-o sa mai fie trista, chiar daca ea nu iese pe drum!
Iulie. Vremea amiezii. Liniste. Se aude doar bazaitul albinelor. Arde soarele. Fetita e in livada. Printre meri, aproape de gard. Asteapta sa treaca vreun copil cu care sa vorbeasca. Grivei e printre ierburi. Culcat. Ca un caine de vanatoare. Pandeste. Se apropie un copil,un baietel. Ii simte mirosul de departe. Urechile cainelui au intepenit ridicate, trunchiul e incordat, picioarele stau in pozitie de atac, Brusc sare in picioare si alearga. Latra nebuneste. Departe, la coltul cel mai indepartata al gardului, unde inceepe livada s-a ivit o silueta scunda.. Incremeneste o clipa, surprinsa de atacul neasteptat, apoi o ia la fuga. Grivei isi urmareste tinta de partea cealalta gardului. Baietelul ramane in urma, dar Grivei e vigilent! Se intoarce. Latra.Latra.Latra.
Copilul nu intelege ce se intampla! Ce vrea de la el cainela asta nebun, care il alearga in sus si in jos , facandu-l sa se intorca iara si iara pe o portiune de drum de cativa metri? Nu poate sa¨l muste; cainele e in gradina cu meri, iar el merge pe drum .Intre ei e un gard destul de inalt, dar tocmai acest comportament absurd il sperie. Plage, tipa, alerga. Vecinii ies din case
-.Ce s-a intamplat?
-De ce latra cainele?
-Cine plange?
In harmalaia creata, copilul s-a indepartat alergand. Grivei s-a oprit. Gafaie. Limba i-a iesit de-un cot din gura .S-a intins in iarba cu botul lasat pe picioarele din fata. Tot efortul a fost zadarnic. Un esec total!! Copilul n-a vrut sau n-a inteles ca trebuie sa intre cumva in livada. catelul e dezamagit si obosit.
S-a facut din nou liniste! Doar murmure indepartate se aud. Si oamenii, si animalele de prin curti asteapta pranzul. Grivei ridica incet botul, apoi capul se inalta cu urechile indreptate in sus .Acum e momentul! isi zice el.
Se apropie o femeie gravida. Grivei a simtit-o. Si-a si luat pozitia de panda.Sta tupilat in iarba. Varfurile urechilor, care i se misca imperceptibil, abia se vad.. Narile freamata.
Femeia se iveste la capatul gardului. Grivei e deja in piciore si latra , latra, latra. Femeia sare speriata in mijlocul drumului. Se misca destul de greoi. Grivei se ridica pe gard cu labele din fata!.Sare pe loc, ridicandu-se tot mai sus. Femeia tipa! Cainele asta vrea sa o atace- crede ea.
-Ajutor!Sare pe mine! Optiti-l
Grivei alerga inainte si inapoi de-alungul gardului. Nu poate iesi in drum, dar latra, si latra si latra. Se isca un amestec de tipete omenesti si de latraturi. Vecinii sunt din nou pe la porti. Striga si ei!
-Mars, caine!
-Taci, nebunule!
Fetita nu intelege ce se intampla cu Grivei al ei! Incearca sa-l domoleasca, dar nu reuseste!
-Grivei, Grivei, fii cuminte!
Au iesit si stapanii. L-au certat. Grivei s-a potolit. Aplecat de langa gard cu coada intre picioare
- Cainele asta a turbat! zice Vanatorul care sta vis-a vis.
Nu -i place de Grivei. Face prea multa galagie si se joaca de-a vanatul prin livada de meri, imitand ogarul lui autentic! Nu-plac nici stapanii catelului: au o curte pea mare, o livada prea mare, un gard prea inalt.
In ochii fetitei au aparut doua lacrimi. Stie ce inseamna pentru un caine sa fie “turbat”. Dar ea e sigura ca Grivei e sanatos, doar ca i-a intrat in cap sa- ï aduca in curte copii cu care sa se joace. Degeaba ii sopteste la ureche ca nu e nevoie. Simte ca Vanatorul nu e un om bun. Asta o ingrijoreaza..
-Fetita noastra sta prea mult cu Grivei, zice mama. Trebuie sa facem ceva sa nu mai deranjeze vecinii cu joaca lor!
-Da ! aproba tata.
Stapanii il leaga pe Grivei, dar Grivei e obisnuit sa se miste liber, asa ca rupe lantul si fuge.Vine seara. E liniste.grivei nu apare.
-Sigur s-a ascuns pe undeva, zice mama.
Fetita plange. Il cheama pana seara tarziu prin livada cu meri, prin gradina cu flori, prin zavoiul din spatele curtii.
-Cutu! Cutu! Grivei, hai aici! Cutu! Cutu! Vino la mine!
Dar Grivei nu apare.
A doua zi dimineata, Grivei e gasit. Zace in fundul gradinii cu o gaura in frunte.
Satul a decis: Catelul care alearga dupa copii si femei e turbat!. Vanatorul a primit sarcina sa-l impuste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu